Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2018

O afacere pe Amazon sună tentant ? AMZ Academy te învață cum poți crea un business de succes

Unul dintre citatele motivaționale care m-a urmărit până în prezent îi aparține lui Tony A. Gaskins Jr. și sună cam așa:  “If you don't build your dream someone will hire you to help build theirs.” Împlinisem 20 de ani, tocmai terminasem liceul iar visurile mele nu se opreau într-un loc de muncă, program fix, și, probabil, zero satisfacții pe termen lung. Voiam să creez ceva din mâinile mele, cu mintea mea, determinare și curaj de fier. Un ideal realizabil, personalizat după propriile dorințe, nevoi și așteptări de la viață. Pentru că o persoană puternică este o persoană care se află într-o permanentă căutare a unui anumit tip de libertate. Libertatea de a decide și a construi atât pentru sine, cât și pentru ceilalți. Împotriva tuturor provocările ce stau să apară la fiecare pas, pe tot parcursul carierei. Nimic nu e ușor pe lumea asta, cu atât mai puțin a fi pe cont propriu.

Am testat 2 produse de la Organic India - Suplimente organice din plante ayurvedice

Cred foarte mult în puterea noastră de a ne vindeca singuri, chiar acasă la noi. Trebuie doar să ne documentăm și să alegem ce ne este benefic nouă, din toate sursele pe care le avem la dispoziție. Vindecarea vine din natură, numai cu ajutorul plantelor, a gândirii pozitive și a meditației. Orice afecțiune minoră se poate trata prin schimbarea stilului de viață și prin conștientizarea nevoii reale de schimbare care trebuie să se producă ACUM. Nu mâine sau începând de luni. Nevoia de schimbare, din păcate, nu așteaptă la infinit să găsim puțin curaj. El trebuie căutat permanent. Până la această vârstă am încercat, pe cât posibil, să nu mă ating de pastile de slăbit, vitamine sintetice din farmacii, suplimente alimentare și tot ce-mi promite de pe un ambalaj colorat că îmi va face foarte mult bine. Un singur produs am testat o perioadă mai lungă de timp. Este vorba despre un amestec natural bun pentru detoxifiere, care m-a ajutat, într-adevăr.

Iaurtul, acel aliment minune (care nu-mi place)

  Atunci când au început să apară iaurturile cu fructe în magazine, mai precis Danone, pentru că acesta beneficia de reclamă din belșug în acea vreme, cumpăram zilnic cel puțin două. Nu mâncam neapărat tot, dar trebuia să fie. Mi se părea o tragedie să nu găsesc cu zmeură sau căpșune, iar asta se întâmpla destul de des. Nimeni nu-l voia pe cel cu aromă și bucăți de caise, evident. Erau singurele sortimente disponibile, în afară de iaurtul natural cu mai multă sau puțină grăsime. Îl consideram desertul ideal, micul răsfăț accesibil imediat după școală, când mă deconectam total de prima parte a zilei.     

Ceaiul de mentă a fost cafeaua copilăriei mele

  12 ani am băut ceai de mentă cu lămâie și trei lingurițe de zahăr. Nu am vrut să mai aud de el o perioadă, după. A fost cafeaua copilăriei mele, puțin acrișor, puțin amar, puțin cam dulce. Deschideam ochii dimineața abia după prima înghițitură de ceai fierbinte, care-mi invada papilele și-mi ardea limba, în graba obișnuită pentru a nu pierde autobuzul spre școală. Mereu întârziam, oricum, pesemne îmi plăcea adrenalina. Atunci părinții nu știau că zahărul rafinat face rău, iar cele trei lingurițe luate la prima oră, zilnic, împreună cu alte dulciuri care intrau pe mâna mea mai târziu, făceau ravagii în organism, făcându-mă să mă simt slăbită imediat după orele amiezii, mai tot timpul.

Când transformi insomnia într-un stil de viață

Am o primă amintire de la vârsta de șase ani, atunci când stăteam trează în nopțile vacanțelor de vară și adormeam cu puțin timp înainte să se facă dimineață. Mă gândeam la nemulțumirile mele de copilă, visuri și dorințe, analizând tavanul și numărând puncte imaginare. Mi se părea că nopțile pot ascunde mistere ce nu trebuie ratate, de care ar fi păcat să ne temem. Aveam o imaginație bogată, mă fascina necunoscutul. În mintea mea, orice era posibil. Atunci lucrurile se întâmplau firesc, exista un echilibru, nu mă împingea o neliniște interioară să nu dorm, așa cum avea să se întâmple mai târziu. Mai mult decât atât, în mansarda locuinței în care am trăit primii zece ani de viață priveam cerul nopții printr-o fereastră micuță. Adevărul este că nu l-am văzut niciodată la fel de frumos, în anii care au urmat.