Am o primă amintire de la vârsta de șase ani, atunci când stăteam trează în nopțile vacanțelor de vară și adormeam cu puțin timp înainte să se facă dimineață. Mă gândeam la nemulțumirile mele de copilă, visuri și dorințe, analizând tavanul și numărând puncte imaginare. Mi se părea că nopțile pot ascunde mistere ce nu trebuie ratate, de care ar fi păcat să ne temem. Aveam o imaginație bogată, mă fascina necunoscutul. În mintea mea, orice era posibil. Atunci lucrurile se întâmplau firesc, exista un echilibru, nu mă împingea o neliniște interioară să nu dorm, așa cum avea să se întâmple mai târziu. Mai mult decât atât, în mansarda locuinței în care am trăit primii zece ani de viață priveam cerul nopții printr-o fereastră micuță. Adevărul este că nu l-am văzut niciodată la fel de frumos, în anii care au urmat.
Când adolescența a sosit, au sosit și problemele iar refugiul mi l-am găsit în nopțile nedormite, evident. Exista o emisiune la radio, după miezul nopții, pe un post comercial. Acolo se dezbăteau problemele tinerilor, de la cele mai mici, la cele mai mari. Cine avea mai mult curaj intra în direct și tot ce-i stătea greu pe suflet ajungea la urechile unei țări întregi. Încă îmi amintesc câteva povești, chiar foarte triste unele. Atunci am început să înțeleg că lumea e mult mai mare și complexă decât mi-o puteam imagina eu. Că realitatea poate și cu siguranță va bate orice scenariu de film. Toți colegii mei ascultau emisiunea, dar eu devenisem cumva dependentă de atmosfera creată noapte de noapte între cei trei moderatori și persoana care suna. În plus, la vârsta aceea îmi prindeau bine niște păreri open mind din partea unor adulți care înțeleseseră cam despre ce era vorba, mi se părea mie.
Mă ascundeam în pat, aveam căștile pe urechi și nu adormeam până la ultima piesă care închidea programul, chiar dacă urma să mă trezesc a doua zi pentru școală, preferam să fur timp prețios numai pentru mine și să mă pierd în atmosfera de radio. Treptat, ora 1 a devenit ora 2, iar ora 2 a devenit ora 3. Noaptea se transforma într-o formă de terapie a cărei efecte benefice dispăreau în zori, odată cu sunetul alarmei de la telefon. Până la sfârșitul liceului ajunsesem să dorm 2 ore pe noapte. Aveam un serial preferat și citeam toate cărțile care îmi captau interesul. La prima probă de la bacalaureat m-am dus fără să pun capul pe pernă. Nu din cauza stresului, ci pentru că somnul nu mai reprezenta o prioritate în viața mea.
"It’s 4:30 in the morning, it’s always 4:30 in the morning."
Când am încercat să fac o schimbare, obosită fiind de tot ce devenisem, au început atacurile de panică și anxietatea dusă la extrem. Ce înseamnă asta, să dorm înainte de 00:00 ? Să pun capul pe pernă și să închid pur și simplu ochii, doar pentru a fi aptă încă de la primele ore ale dimineții, fără probleme ? Mi se părea plictisitor și frustrant. Cum mă așezăm în pat la ora 21:30, cum simțeam atacul de panică în gât, sufocându-mă cu propriul dezastru.
Îmi lipsea controlul, îl avea într-o doză mică. Mă simțeam vulnerabilă și tocmai de aceea împingeam totul la limită, ca un animal sălbatic în mâinile celui care l-a capturat. Așa că mi-am propus să încerc altceva, în speranța că poate va funcționa, atâta timp cât renunț să lupt cu mine însămi. Dacă mi-aș fi cea mai bună prietenă și nu propriul meu dușman ? Oare cum ar fi ?
Îmi doream să mă bucur din nou de viață, să-mi simt gândirea lucidă, nu într-o ceață permanentă. O viață trăită complet înseamnă să nu te opui iar asta încercam să învăț. Ca orice dependență, insomnia devine și ea dușmanul tău la un moment dat, cu toate că la început simți că vă leagă o prietenie specială.
M-am lăsat ușor și am încercat să mă descopăr treptat. Am inclus în dieta mea alimente care m-au ajutat să am un somn mai bun, cum ar fi proteinele, bananele, sucul de cireșe, cartofii dulci, laptele. O baie fierbinte și un ulei de lavandă, lumânărele parfumate și filmul preferat. E aproape imposibil să intru în dormitor fără o carte măcar sau un episod din serialul preferat. Când corpul este obosit iar creierul încă lucrează, un podcast este binevenit, somnul furându-te când nici nu te aștepți. Tratarea insomniei se mai poate face și prin plimbările de seară, indiferent de anotimp și condiții meteorologice. Acestea au un rol foarte important, calmând anxietatea și atacurile de panică.🍌🐟
Dormitorul trebuie să fie un mic colț de rai, exact așa cum îți imaginezi tu raiul. Lumină difuză, pat îmbrăcat în cele mai fine lenjerii, în stiluri precum rustic, scandinav ori vintage, romantic și de ce nu, modern. Deloc de neglijat trebuie să fie calitatea pernei pe care ne așezam capul, să nu mai vorbim de saltea. Aici niciodată nu facem economii, ceea ce este necesar rămânând necesar.
În câteva săptămâni am reușit să dorm din nou normal, fără atacuri de panică.
De curând am descoperit saltelele Amber și am citit mai multe despre proprietățile acestora, gândindu-mă la faptul că a cam venit vremea să o schimb pe a mea și ar fi bine să caut una la fel de bună sau mult mai bună, de ce nu.
Ce le face speciale ? Totul! Începând cu chihlimbarul, o substanță naturală extrasă din lemn de conifere, numită și "lacrima soarelui". Cine nu își dorește un strop de soare în salteaua sa ? Proprietățile chihlimbarului ajută la eliminarea stresului și tensiunii din corp, vin cu un efect calmant, reduc durerile de articulații, de ceafă și mușchi, asigurând un somn odihnitor pe toată perioada nopții. O saltea Amber este prevăzută cu două fețe de cea mai bună calitate, realizată după o tehnologie hibridă. Este prima saltea din spumă cu chihlimbar AmberFoamⓇ brevetată, spumă HR cu efect de masaj, 7 zone de confort, spumă cu memorie și sistem ortopedic Pocket spring, materiale antibacteriene, tehnologie de ventilație, funcție de termoreglare.
Mai multe detalii direct pe site: ambermattress.ro
x
Comentarii
Trimiteți un comentariu