Tenul și adolescența

Pinterest

Era o după-amiază obișnuită în casă bunicii mele. Soarele îmbrăca fiecare cameră într-o dulce căldură de început de vară iar eu stăteam întinsă pe canapeaua de la fereastră ascultând Radio România Actualități și răsfoiam o revistă de modă care se numea Neckermann. 

 Îmi plăceau în special paginile dedicate costumelor de baie pentru că mă încântau plajele exotice, cu nisip alb nesfârșit și nucile de cocoș care erau o mare enigmă pentru mine.. 

  

 Mi-a rămas foarte limpede întipărit în memorie acel moment, pentru că totodată a fost și ziua în care bunica mi-a oferit prima lecție de îngrijire a tenului și al întregului corp. 

 Era în față oglinzii, cu părul prins într-un coc simplu, iar față îi era îmbrăcată într-o masca hidratanta din lapte și miere. Mă fascina tot ce făcea, de la felul în care se trata pe ea însăşi sau pe cei din jur și până la micile detalii zilnice, care o făceau să fie un exemplu de urmat pentru mine în viitor. 

 Aveam să aflu cât de important trebuie să fie pentru o femeie îngrijirea tenului, a părului și a corpului. 
"O față nemachiata dar curată și fără impurități este de 1000 de ori mai frumoasă decât una machiata, care ascunde sub fondul de ten pori încărcați."

 Însă eu mă aflăm la începutul pubertății, păru-mi strălucea fără produse de styling, tenul îl aveam curat fără să folosesc nici o loțiune specială, iar sfaturile bunicii urma să le înțeleg mult mai târziu, după vârstă de 17 ani. 

  

 Perioadă adolescenței a însemnat timpul schimbărilor atât pe plan psihic (schimbări de comportament, irascibilitate, depresie) cât și fizic ( acnee, ten gras, păr cu tendințe de îngrășare). 

 Singurele produse pe care le foloseam erau gelurile de curățare, descoperite în reviste sau în reclame la televizor. Aveau un miros înțepător și mereu mă amăgeam că ultimul cumpărat va fi cu siguranță cel mai bun. 

 Bineînțeles că nu era iar acneea înflorea în fiecare zi câte puțin. 

  

 Așa că am început să fac contrar a ce-mi spusese cândva bunica. Fondul de ten îmi devenise aliat în lume și scut de protecție împotrivă vorbelor răutăcioase. 

 Mai mult decât atât, machiajul zilnic, cu cât era mai puternic, cu atât mă simțeam mai în siguranță.  

  N-am să uit niciodată ziua în care m-am uitat în oglinda retrovizoare a mașinii tatălui meu și am realizat că arătăm că un clown. Trei nuanțe de fard pe pleoapă, rimel aplicat din belșug, creion contur negru, fond de ten, anticearcăn, perle bronzante și lip gloss.  

 Și nu veneam de la o petrecere, ci de la școală. Aveam 16 ani. 

 Cu toate că n-am făcut niște schimbări radicale începând din acea zi, am făcut, în schimb, păși mici care m-au ajutat să-mi recapăt încrederea în mine puțin câte puțin. 

Pinterest

Așa am ajuns la farmacie și am încercat unguente de calitate care m-au ajutat în luptă cu acneea și produse de îngrijire, pentru a-mi ține sub control tenul gras. 

Reîmprietenindu-mă cu mine însămi, am început să las de-o parte machiajul puternic și să adopt unul natural, potrivit vârstei. 

Știu că foloseam un unguent pe bază de acid acetilsalicilic ce îmi calma acneea dar îmi usca tenul. Aveam o cremă Dove pentru față care rezolva și cea din urmă problemă. Au fost perioade de Garnier, întreaga gamă pentru acnee, perioade Nivea. Uneori funcționau, alteori ba... 

Până la urmă tot timpul, cel mai bun produs, care învinge acneea în cele mai multe cazuri... ☺

Vă invit să-mi spuneți ce foloseați în adolescență, dacă vă mai amintiți.. ☺