 |
| http://favim.com/ |
Aceştia au supravieţuit vremurilor până în prezent, fiind o piesă de vestimentaţie încă din secolul al XIX-lea, îmbrăcând generaţii.
Cu această ocazie, am gândit un interviu imaginar pentru a celebra cum se cuvine denimul în viaţa noastră. Vă invit să-l citiţi.
Revista Urban 68: Când ai descoperit denimul ?
L-am descoperit în copilărie. Mi-a rămas întipărită în memorie o dimineaţă rece de Paşte, în care ai mei m-au trezit devreme şi-am pornit spre grădinuţă noastră unde urma să caut cadoul de la Iepuraş.
L-am descoperit într-un târziu scormonind în gardul viu al aleii câteva minute bune. În plasele de la Iepurilă se afla şi un costum de blugi, jachetă plus pantaloni. Nu pot spune exact ce aveam desenat pe buzunare, dacă erau floricele roşii sau un personaj Disney, dar cert este că mă încânta mai mult decât costumul primit. :)
Revista Urban 68: Când s-a produs ataşarea sentimentală faţă de denim ?
Ceva mai târziu, în Şcoala Primară, când exista o modă printre colegi, în special fetele purtau o salopetă de blugi. Pentru mine reprezenta începutul şi sfârşitul, un ideal în viaţă, un ţel. Se părea că doar cei Aleşi aveau şansa să o poarte. N-am înţeles de ce, dar nu mi-a fost cumpărată niciodată una. Oricum, nu e timpul pierdut. :)
Aici am să vă spun mai multe poveşti. Începând cu anii 2000, am purtat tot ce se putea purta şi-am experimentat multe lucruri în încercarea de a avea perechea de jeanşi perfectă, în ton cu modă.
Fusta de blugi asimetrică
Când a năvălit în oraşul meu această fustă, agăţată prin toate vitrinele, nu aveai cum să nu o observi. Toată lumea o cumpăra iar mama nu se lăsa mai prejos, insistând în fiecare zi să mi-o cumpăre. Eu însă refuzând pentru că nu mi-o doream sub nicio formă, părându-mi-se mult prea flamenco, de parcă eram pregătită în orice moment de un dans.
Până într-o zi când am cedat şi a mea a fost. Cu flori mari vişinii pe cele trei rânduri de volane asortată cu un fel de eşarfă în loc de curea şi asortată cu o pereche de sandale roz cu şnur pe picior.
Îmi amintesc cu bucurie ziua în care am tăiat acele volane şi-am rămas cu fusta simplă de blugi.
Jeanşii cu lanţuri
Prima întâlnire cu jeanşii evazaţi, accesorizaţi cu lanţuri grele, s-a întâmplat undeva prin anul 2004. Cumva îmi asortasem şi atitudinea cu aceşti pantaloni, având un comportament incomod faţă de cei din jur.
Jeanşii cu pietre swarovki şi înălbitorul
Aici vorbim deja despre liceu, unde creativitatea şi-a spus în totalitate cuvântul.
Aveam câteva perechi de pantaloni de blugi simpli, pe care nu-i puteam purta fiind într-atât de simpli, într-o perioadă în care nu era tocmai bine să fii simplu. Aştfel că, ajutată de revistele pentru adolescenţi, mi-am personalizat cu stil jeanşii.
Primul pas a fost decolorarea acestora începând de la genunchi în jos. Picături, multe picături de înălbitor se revărsau într-o linguriţă şi mai departe pe pantalon, decorându-i cu mici bulgăraşi de zăpadă.
A urmat montarea pietrelor Swarovki, una câte una dar numai de culoare albă, pentru un efect wow, în ton cu apropierea sărbătorile de iarnă. Era nevoie de un lipici de calitate, o pensetă şi multă răbdare.
Pe fiecare bulgăraş rezultat după contactul înălbitorului cu materialul urma să fie aplicată o pietricică.
Bineînteles că la a treia spălare 40% din ele au căzut, însă ce mai conta, oricum mă plictisisem deja de ei.
Aţa şi acul
N-aş putea uita acea perioadă. Devenisem o mică croitoreasă, toată ziua cu aţa şi acul în mână, mereu în căutarea unui unui nou imprimeu interesant pentru a-l coase pe blugi. Şi tăiam toată ziua tot ce prindeam, în principal pe cele cauciucate, fără să mă uit la ce scrie pe ele.
Într-o dimineaţă m-am dus la scoală, cu jeanşii în bocanci, mândră de noul imprimeu cusut cu o noapte înainte pe buzunarul din spate. Ajunsă pe coridoarele liceului aud şuşoteli, vorbe, pe măsură ce înaintam, în special din partea băieţilor care ştiau despre ce e vorba.
Se pare că aveam o marcă de băuturi alcoolice sau de tigări pe posterior Nu ştiu exact care din ele, însă categoric ceva interzis minorilor.
(nu am mai apărut cu ei niciodată)
Revista Urban 68: Care este piesa vestimentară "de suflet" ?
Îmi plac vestele/gecuţele de blugi, de fapt am o obsesie în legătură cu acestea Încă din liceu adoram să le port iar astăzi parcă şi mai mult. Trebuie neapărat să fie simple, negre sau un albastru spălăcit, fără alte adaosuri.
Revista Urban 68: Cum arată stilul tău în prezent ?
Am renunţat de ani bun la paiete, sclipici, pietricele, lanţuri cu cap de mort şi tot felul de astfel de lucruri. Acum prefer un jeans simplu, poate cu mici uzuri decorative, skinny sau nu, cu talie regulară,. Pot fi de culoare gri, negri, bleumarin, albastru deschis clasic în anotimpul călduros iar tot atunci mai port blugi scurţi sau foarte scurţi cu diferite modele.
Revista Urban 68: Povesteşte-ne cum te-ai îmbrăcat astăzi.
A fost o zi liberă pentru mine, fără prea multe responsabilităţi, deci am ales ceva simplu. O pereche de jeanşi Levi's, negri, o vestă de blugi de aceeaşi culoare peste care am pus o geacă iar în picioare am avut o pereche de ghete gri închis.
Revista Urban 68: Îţi mulţumim pentru timpul acordat ! Cu sigurantă ne vom mai auzi.
Multumesc şi eu ! Mi-a făcut plăcere. Pe curând!
Curiozităţi
- În anii '30, epoca western, blugii au fost purtaţi de fiecare cowboy, însă şi de actorii de la Hollywood ca Gary Cooper sau John Wayne în filmele western.
- Primul model pentru femei, Lady Levi's apare în anul 1935
- Anii '50, creşterea popularităţii printre tineri datorită vedetelor din acea perioadă, cum sunt James Dean, Elvis Presley sau Marlon Brando, care au promovat acest tip de îmbrăcăminte
- Începând cu anii '60, blugii au devenit cele mai importante simboluri ale subculturii pop şi hippy, trecând prin mai multe schimbări: pictaţi, evazaţi, cu mesaje antirăzboi, adaosuri de flori şi panglici colorate. sursă info https://ro.wikipedia.org
 |
| Pinterest.com |
Comentarii
Trimiteți un comentariu