Cine sunt

Astăzi am primit cea mai frumoasă provocare din ultimul timp. O provocare în culori calde, plină de farmec, aşa cum numai amintirile pot fi. Aşadar, vă invit alături de mine să facem o mică plimbare prin locurile care mi-au marcat copilăria.

Însă nu oricum, desigur. Asta pentru că ECCO COOL 2.0, noua colecţie de pantofi sport-casual lansată de brandul internaţional ECCO, mi-a oferit şansa de a-i purta pentru o zi pe străduţele copilăriei mele, în speranţa că voi spune cea mai frumoasă poveste, încălţată bineînţeles, în cei mai comozi pantofi sport-casual din lume.

M-am hotărit să aleg perechea de pantofi sport pentru femei ECCO COOL, cei mai roz dintre cei mai roz, un model potrivit acestui anotimp, creaţi din materiale de ultimă generaţie, care asigură un mers confortabil, impermeabilitate şi ventilaţie excelentă.

 Roz fuchsia ECCO COOL ,vă rog ! Nouă, femeilor, ne place rozul, chiar dacă nu recunoaştem asta câteodată. Chiar dacă vârsta a devenit un număr, nu o cifră, tot fetiţe rămânem, cumva.

"I've always been fascinated by memory and dreams because they are both completely our own. No one else has the same memories. No one has the same dreams."

Unul dintre adevărurile vieţii care s-a confirmat până acum în povestea mea este că, dacă ai fost suficient de norocos, vei realiza că anii copilăriei au fost o comoară. Până atunci, te zbaţi să obţii medii mari la şcoală, visezi să mergi la facultate, îţi doreşti să ieşi nopţile afară, aşa cum vezi de la fereastra camerei tale că obişnuiesc cei mai mari.

Îţi pui o groază de întrebări şi eşti bine focusat pe ideea că a fi adult trebuie să fie cool. Mai mult decât atât, uneori te simţi prost din cauza faptului că nu creşti mai repede. Există, oare, o formulă magică prin care să se întâmple asta, acum ?

Nu, nu există. Trăieşte-ţi copilăria că alta nu mai vine. Niciodată nu vei mai avea atâta timp liber la dispoziţie şi energie. Cele trei luni de vacanţa vor deveni un vis frumos şi grija zilei de mâine, o realitate.

Îi mulţumesc Divinităţii sau destinului că am avut parte de o copilărie interesantă, presărată cu tot felul de condimente fantastice. Am avut din toate câte puţin şi n-am de ce să mă plâng. Bogăţia sufletească e incomensurabilă.

Călătoria în pantofii Cool începe în staţia de peron a oraşului în care m-am născut. Locuiam în apropiere şi cea mai mare bucurie era să mergem la plimbare dupa-amiza în gara şi împrejurimi, să ocolim pe pasarelă şi să privim de sus trenurile cum opresc zgomotos. Uneori mergeam până departe, în zona depozitelor, alteori nu. Tata considera a fi prea periculos pentru mine.

Îmi plăcea atmosfera locului. M-am născut să contemplu, să extrag din fiecare moment o amintire, să simt viaţa din spatele vieţii.

Unul din visurile mele era să lucrez CFR. Erau doamne care nu ştiam exact unde se aflau, însă le auzeam cum anunţau ce tren urmează să sosească sau să plece din gară. Mi se părea cel mai minunat job din lume. Stateam cu tata pe băncuţele din plastic, ascultam şi savuram bucăţele de ciocolată Americana în timp ce oameni grăbiţi se îngrămădeau să cumpere bilete de călătorie.

Dacă aş fi avut posibilitatea, aş fi oferit perechi de pantofi celor fără adăpost, care căutau un strop de siguranţă în sala gării, lângă calorifere. 

Ştiu că pe ei nu-i observa nimeni, călătorii erau prea grăbiţi să acorde atenţie detaliilor, viaţa lor însemnând ceva, având un scop.

Când gălăgia era prea mare şi mulţimea prea multă, ne îndreptam spre ieşire. Mergeam pe aleile cu brazi, acolo unde oamenii nu prea treceau. Îmi plăcea singurătatea locului, încercam de fiecare dată să-i descopăr povestea, să aflu ceva.

Acum o consider un fel de terapie pentru copii. Să-ţi duci copilul acolo unde vrea să meargă, funcţionează ca o terapie. Indiferent de vârstă, toţi avem nevoie de momente off, când te desparţi de tot ce reprezintă viaţa ta zilnică şi evadezi.

Evadezi în visuri, idealuri, aşteptări. Toţi le avem. Şi la 6 ani şi la 24, 35, 77.