O poveste despre cea mai bună pizza

Amintiri

Nu-mi amintesc când am gustat prima felie de pizza din viata mea. Eram, cu siguranță, foarte mică. Apoi, când am mai crescut, știu că mergeam cu părinții și alte rude în oraș. Era o pizzerie la doar o stradă distanță de casa noastră și îmi plăcea foarte mult atmosfera intimă de acolo (copilă fiind..:). De fiecare dată eram uimită când mi se așeza farfuria în față pentru că nu știam exact ce să fac cu ceva într-o cantitate mai mare decât un copil este obișnuit. Dar mă descurcam până la urmă. Cu puțin ajutor de la mama, desigur. Pe vremea aceea mă încânta mai mult mirosul, nu neapărat gustul. Rareori mâncam o felie întreagă sau două. Mirosul. Mirosul era magia.

Prima pizza făcută acasă

Asta se întâmpla undeva prin anii 2000. Era o sâmbătă, cerul gri, în casă și pe stradă multă liniște. Liniștea aceea care la un moment dat devine obositoare. Eram doar cu mama și ne gândeam ce am putea face astfel încât să avem o zi bună, chiar foarte buna. Ce ne mai plăcea era să mergem la film. Cinematograful din oraș, pe vremea aceea, nu era încălzit iarna. Nu conta. Mergeam oricum.

De această dată n-am mers. Voiam să vedem un film la televizor în acea seară. Filmul se numea Corky Romano.

Atunci mama s-a gândit, ce ar fi dacă am pregăti pizza ?  O pizza cu de toate! Sau mai multe.  Pentru noi două și restul familiei care urma sa se intoarca acasa in cateva ore.

Am mers la magazinul obișnuit din colțul străzii să cumpărăm tot ce aveam nevoie dar am renunțat la ideea de aluat făcut în casă și am luat blaturi gata făcute. Nu sunt la fel de bune sau sănătoase, însă reușești să te bucuri mai repede de pizza și nu vei fi obosit când este în sfârșit gata, încât să nu mai ai nici poftă de ea, asta mai ales dacă tu trebuie să faci toată munca. :)

Prima încercare de pizza făcută acasă nu a fost un succes dar a fost mai bună decât orice am mâncat până acum și orice voi mânca vreodată. Și asta pentru că vine cu acele amintiri frumoase la pachet, dintr-o perioadă cu mai multă liniște și bine.

Încă mai caut uneori să cumpăr pizza congelată pentru că îmi amintește de acea zi. Iar în acea zi blaturile acelea, după ce au fost coapte, ieșiseră un fel de biscuite. :))

Pizza ideală trebuie să aibă...

Un blat subțire dar nu exagerat de subțire, ulei de măsline, sos de roșii dulce, busuioc, ceapă uscată, mozzarella/cașcaval, suncă, măsline negre, ciuperci. 

Un secret. Cum se prepară sosul de usturoi pentru pizza

Pentru mine, sosul de usturoi = pizza. Mult timp m-am gândit cum aș putea obține acasă gustul sosului de usturoi de la pizzerie. Am încercat cu smântână, usturoi praf sau fără ou. Nu mi-a reușit până acum câteva săptămâni, întâmplător de această dată.

Ce am făcut ?

Am curățat 1 usturoi întreg(mai mare) și l-am dat pe răzătoare. L-am pus într-un bol și am adăugat un praf de sare și 1 lingură de ulei. Am amestecat și am lăsat așa timp de 4-5 minute. Mai departe, am luat 1 ou, am bătut albușul împreună cu gălbenușul și am adăugat o lingură plină peste usturoi. Cu lingura de lemn am început să amestec încet, în timp ce turnam în fir subțire ulei, cu grijă, să nu se taie. Spre final, câteva picături de lămâie și foarte puțin lapte.

Rezultatul ? Cel la care nu mă așteptam. Delicios !