Despre diete și obsesii

Cu siguranță carbohidrații nu sunt fericirea. Scriu asta în timp ce mănânc o gustare formată, în principal, din carbohidrați. Am fost atât de dependentă de diete și regimuri restrictive încât astăzi, pur si simplu nu mă mai interesează deloc părerile celorlalți și nu-mi mai iau exemple de așa da din jurul meu. Cu toate acestea, am devenit mai atentă decât eram înainte. Îmi ascult corpul și încerc să-i dau ce are nevoie. Relaxându-mă, am realizat că nu am nevoie de întreg raionul de dulciuri pentru a-mi fi bine, iar lipsa lui nu înseamnă nefericire și frustrare. 


Nu cred în diete atâta timp cât ai probleme mai serioase cu kilogramele și nu faci parte dintre cei care au un metabolism bun și nu depășesc 5kg în plus, pe care reușesc să le dea jos în 1-2 săptămâni. Eu mereu m-am îngrășat de la apă, aer și mâncare. Nu mi-au plăcut pastele, orezul, cartofii, însă am fost prietenă bună cu pâinea, singurul aliment care mă înspăimânta dar de care nu reușeam să scap. 

Începând cu vârsta de 12 ani au început și dietele. Prima dată am renunțat la pâinea albă, biscuiți, dulciuri. Eram puțin supraponderală iar idealul meu nu era să fiu pufoasă. Am început să consum pâine neagră și de secară, nu mai mult de 3-4 felii/zi. Schimbările s-au văzut în mai puțin de 4 săptămâni, însă nu au fost niște schimbări majore.

După vârsta de 13 ani m-am concentrat pe sport, creme ce promiteau minuni și infometare. Duceam o luptă cu mine însămi care m-a dezechilibrat complet. Devenise o obsesie greu de învins, în timp ce an de an kilogramele se adunau tot mai multe. În 4 ani, treptat, am acumulat undeva pe la 25 de kilograme. La 15 ani eram de nerecunoscut, aș fi preferat să mă ascund într-o grotă și să nu mai ies de acolo. Eu nu sunt omul ce se impacă ușor cu defectele sale.

Prima experiență de slăbit sănătos s-a întâmplat în liceu. Atunci m-a ajutat și mama. Slăbisem undeva pe la 10 kg și mă simțeam un om nou. Mâncam atent, în general legume fierte cu piept de pui fiert și puțină brânză slabă, pentru gust. Pâine doar la școală și uitasem, bineînțeles, gustul dulciurilor, chipsurilor, pufuleților, sucurilor acidulate, etc. Sport 15 minute pe zi, doar atât aveam timp, orarul fiind solicitant. 

Am rezistat o perioadă, însă nu pentru mult timp. Când am descoperit tot felul de forumuri și bloguri, povești și rezultate spectaculoase, am spui hai... să încercăm și diete la modăDieta Atkins părea Răspunsul. Consumi proteine și grăsimi iar necesarul de carbohidrați este sever restricționat. Nici măcar atunci nu simțeam că ar fi pentru mine, nefiind o mare consumatoare de carne. Numărul de kilograme pierdute a fost de 3-5 kg, pe care le-am recâștigat imediat ce m-am întors la vechile obiceiuri. 

Ultima experiență de acest gen a fost înainte să împlinesc 18 ani. Voiam să devin majoră într-un alt trup și m-am apucat de sport fără milă. În timpul acesta luam un mic dejun sănătos, de obicei iaurt cu cereale, 1 felie de pâine prăjită, 1 banană și limonadă fără zahăr sau îndulcitori. La prânz supă de roșii cu pâine prăjită și 700ml de ceai de soc pe zi, până mi s-a făcut rău în stația de autobuz și am spus stop. De cină uitam, adesea. M-am întâlnit cu bulimia. Prima prăjitură am mâncat-o după 3 luni de iad și înfometare. Singura parte pozitivă a fost sportul, mă simțeam în elementul meu.

Să nu uit de împachetările cu folie la 40 de grade afară și crema anticelulitică cu gălbenele, despre care nu vreau să mai aud vreodată

Aș fi vrut să înțeleg atunci că nu despre slăbit este vorba. Aș fi vrut să înțeleg că trebuie să-mi fie mai puțin teamă și să apreciez, cumva, fiecare zi. Dacă astăzi aș avea posibilitatea să o iau de la capăt, aș face totul diferit. Când îți găsești echilibrul și înveți să-ți controlezi gândurile, să pui pe primul loc ce este mai important, slăbitul nu mai e o problemă. 

În ultimii 2 ani de zile nu m-am îngrășat nimic măcar 1 kg. Excesele și extremele nu mai reprezintă o prioritate în viața mea. Când am invins acei demoni, am învins și aceste probleme, ce atunci păreau atât de wow... înspăimântătoare. Astăzi corpul meu are nevoie de legume și fructe, mâncăruri simple și sănătoase. Bineînțeles că îmi place pizza. Și mănânc pizza, însă nu simt nevoia să mănânc în fiecare zi.
Nici mie nu-mi vine să cred că spun asta acum, amintindu-mi cine am fost. Despre mine, cea dintre perioadele de dietă, când consumam cantități sănătoase de mâncare, în special seara, în special în weekend. N-am urmat o rețetă magică, care să mă ajute să gândesc așa. Trebuie să îți schimbi prioritățile și să ai grijă de tine. Atât. 

Sau poate acesta a fost destinul meu, să trec printr-un fel de iad pentru a înțelege mai bine.

Dacă ați trecut prin experiențe asemănătoare, mi-ar plăcea să aflu povestea voastră.. ☺

Comentarii