Anii 2000 au venit cu un pisoi

Decizia a venit ca un fulger. Vreau să vorbesc despre ele! Trebuie să renunț la acea teamă și să scriu. Lucrurile trebuie spuse și făcute la vremea lor. Se încheie o etapă. O simt. Mergem înainte mulțumind vieții pentru tot ce ne-a dat. Bune și rele, din ce am înțeles.

Cum te poate transforma un animal fără să-ți dai seama ? Poți deveni o ființă mai bună datorită lor ? Cu siguranță.

Asta aveam să descopăr nu demult, analizându-mi viața din ultimii ani. Fiecare ființă, om sau animal, dacă o lași, va produce acea transformare de care mai mult ca sigur ai nevoie. Un fel de terapie cu oameni și/sau animale. Mie îmi place să cred că am învățat ceva din experiența acumulată ca mamă de pisici. Nu-mi amintesc câți ani aveam atunci când ai mei mi-au oferit prima cutie de carton ce conținea o mică blănoasă. O botezasem Shera. Cea mai rea pisicuță din lume, avea o personalitate dificilă, prindea porumbei, mușca, zgâria și sărea pe spatele tatălui meu atunci când avea chef de joacă. Răutate absolută. 😻

Scriam la început cu litere îngroșate.. "acea teamă". Dar iată, au trecut aproape 8 ani de vieți pisicești și în sfârșit mă simt în stare să o fac. Vedeam a fi o decizie proastă să scriu ORICE despre ele, pisicile mele adoptate în 2010. Mă limitam la "și eu am două" apoi schimbam subiectul. În mintea mea, asta trebuie să aducă ghinion, îmi spuneam. Încă nu sunt absolut convinsă de faptul că nu ar aduce, însă m-am calmat puțin. Știu că orice s-ar întâmpla, am primit una dintre cele mai importante lecții de viață. Să pun mare preț pe lucrurile simple, pe detalii, echilibru.

În 28 februarie 2009 am pierdut motanul familiei. Aveam 17 ani și nu înțelegeam eu prea bine ce înseamnă moartea. Era începutul lui februarie, cea mai friguroasă iarnă, munți de zăpadă, eu veneam de la școală și îl găsesc stând pe jos, în camera mea lângă perete, vizibil slăbit și trist. Nu-l văzusem niciodată stând acolo. Învățat cu viața de oraș, indiferent de anotimp, intra în casă numai atunci când îi era cu adevărat foame sau voia să doarmă liniștit. Verile intra foarte rar, fiind ocupat cu teritoriile și... fetele. Dar atunci, la ora 14:00 și ceva, am simțit cum nimic nu va mai fi la fel vreodată. Și n-a mai fost.

 Nu numai că refuza mâncarea, era pur și simplu schimbat. Cele 3 săptămâni de chin care au urmat nu pot fi povestite. Mi-e imposibil. Suferea de insuficiență renală, o boală întâlnită des la pisici, una dintre cele mai frecvente cauze de deces. Dacă este diagnosticată la timp, poate fi tratată (am înțeles).

Motanul meu se pregătea să plece din această lume, aflasem mult prea târziu. Noi nu puteam accepta, doctorul veterinar profita și uite așa s-au scurs ultimele lui zile.

Cu judecata de astăzi pot înțelege acel nu se mai poate face nimic. Cu multă greutate în suflet, aș fi acceptat și atunci, dacă domnul doctor ar fi rostit totuși aceste cuvinte, pentru binele lui. Dar fiecare vizită costa destul de mult, înțeleg și asta.

Am avut un moment în acea duminică. Numai noi. Ultima. Atunci ne-am luat adio. M-a privit în ochi de parcă nu voia să mă uite. N-am povestit nimănui despre asta, încă doare.

Scriind, simt nevoia să intru în amănunte, însă nu doresc să întristez pe cineva, mai ales dacă ați trecut și voi prin experiențe similare, înțelegeți la ce mă refer. Știți cum este atunci când pierzi un prieten necuvântător, se sfârșește un pic lumea.

Începuturi

Vara lui 2000, august. Părinții mei l-au adus acasă. Era cât palma, grăsunel, fugit de lângă mămica lui, printre picioarele trecătorilor, într-o zonă oarecum liniștită dar nu sigură. Au dorit să-mi facă o surpriză și așa a început povestea noastră. Eram atât de emoționată încât nu știam ce culcuș să-i mai fac, ce să-i mai arăt. Am trecut prin multe peripeții împreună, cel mai inteligent pisic, se adapta oricărei situații. Mi-a bucurat copilăria.

Astăzi a fost despre el, motanul meu. Voiam să explic cumva motivul pentru care mi-a fost imposibil să vorbesc despre Mițu și Veve, cele două pisici ale mele, care îmi bucură zilele de aproape 8 ani. Și ele au povestea lor, poate mai interesantă. Va fi numai despre ele începând cu Ep. 2.

🐾🐾

x