Am spus-o și o repet, cu mândrie, pare-mi-se. Nu-mi plac dulciurile acestea obositor de dulci, din magazinele noastre. N-ai să mă vezi în fața rafturilor cu ciocolată, chec și biscuiți, cumpărând pentru că sunt dependentă. Dependentă de pătrățele de ciocolată cărora le-am uitat numărul în timp ce le consumam, deci ce rost are să mai numărăm calorii. Oricum, nu mai este la modă să numeri calorii de câțiva ani sau să-ți cântărești porția de mâncare.
Nici prăjiturile mamei nu-mi trezesc pofte sălbatice de sărbători, poate doar amintirea și gustul lor de atunci, peste care s-a așezat praful timpului dureros de ireversibil. Îmi plăcea cum mirosea bucătăria, a pandișpan proaspăt scos din cuptor, a ciocolată topită și caramel. Alune și nuci prăjite, glazură și bezea. Amintirile sunt yummy, nu zahărul...
În prezent consum ciocolată și o privesc doar ca pe o simplă dorință de moment, când ne întâmplăm. Eu cu ea. Vreau o tabletă. Îmi cumpăr una și o mănânc. De obicei pe toată în maxim 1 oră, în tihnă, eventual cu un ceai alături, să reduc din șocul resimțit de organism în urma catastrofei. Apoi s-ar putea să nu-mi doresc alta un timp îndelungat, satisfăcându-mi pofta din acea clipă, în cantitatea dorită, la ora dorită (de obicei seara), este mai mult decât suficient 2, 3, 4 săptămâni.
Îmi amintesc, apăruse Novatini în mai multe sortimente. Eram prin școala generală, nu mâncasem nimic în ziua respectivă, îmi era super foame după o zi agitată și nu știu cum, dar am făcut să dispară o tabletă întreagă în câteva minute(să nu zic secunde). Fină, cremoasă, moderat de dulce, doar cât este necesar, astfel încât să nu simți nevoia de 3 litri de apă imediat după. Stiu că m-am speriat puțin în momentul în care am constatat că nu mai există nimic pe staniol. Bine, aveam o scuză, mă aflam în mașină iar afară se întunecase.
Săptămâna aceasta am consumat 2 ciocolate. Shame on me...
Nu m-am putut abține, de când a apărut Milka Triple Choco Cocoa, doar la ea mă gândesc. Pentru că rar se întâmplă să-mi placă ceva dulce, devin puțin emoționată. Cum să explic lumii care-mi sunt sentimentele pentru o ciocolată ? N-am sentimente pentru o ciocolată, dar apreciez creativitatea celor care decid ce sortiment să mai aducă pe piață. Să amintesc cu ocazia asta de Milka Collage.
Fiecare pătrățel este umplut cu ceva diferit, pe fiecare rând. Cremă lichidă, un fel de mousse și bucățele de biscuiți cu cacao.
Schogetten este ieftină. Nu că Milka ar fi, vezi Doamne, vreo scumpătate, numai că așa am ajuns să o privim. Din toate punctele de vedere. Nici de reclamă n-are parte săraca, nici nu e cu văcuțe pe pajiște sau marmote care să o învelească. Schogetten se învelește singură, e copilul acela cuminte care își face întotdeauna temele și nu lipsește de la ore. Liniștit, în banca lui, nu deranjează pe nimeni. Și uite ce rezultate minunate are, cred că producătorii au uitat numărul de sortimente. Numai cu salată boeuf n-au, în rest găsești cu de toate.
Săptămâna aceasta am găsit cu iaurt, coacăze și musli. Râdem noi, râdem, însă chiar mi-a plăcut și plănuiesc să o mai cumpăr.
Nu în viitorul apropiat, evident. Am ingerat zahăr cât pentru o viață.
Care este ciocolata ta preferată ?
x
Comentarii
Trimiteți un comentariu