Căști Sony și The Smiths

Cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla este să nu-mi mai funcționeze căștile, subit. Să mă părăsească exact atunci când mă aștept mai puțin. Aproape că nu îmi mai pot imagina viața fără ele, ce facebook... acesta e istorie. Dar ele, ele au fost mereu acolo și continuă să fie. Când se strică vrei să le repari, chiar dacă îți permiți altele noi, poate mult mai faine. Despărțirea este dificilă, de cele mai multe ori inevitabilă.

M-am îndrăgostit de căștile Sony în urmă cu doi sau trei ani. Au fost primele pentru mine din acest brand și cele mai bune dintre toate celelalte pe care le-am avut până în prezent. Am ales modelul Sony MDR-V150, ce am tot încercat să-l repar, ceea ce vă spuneam... ☺și eram refuzată. Aveam nevoie de o nouă mufă jack, nu luna de pe cer. 

Prima oară m-am ridicat în viteză, aveam căștile pe cap și gândurile în altă parte. Erau conectate la mufa din laptop și uitasem, bineînțeles, acest lucru. Am rămas cu o singură cască funcțională în urma acestei întâmplări nefericite.

Ultima dată am rupt mufa jack înăuntru și am fost nevoită să le spun adio definitiv, dar nu înainte de a pierde o seară întreagă descoperind cel mai inteligent mod de a scoate bucățica rămasă acolo, ce nu voia să iasă nicicum. Lipici+scobitoare=funcționează👍

În prezent am modelul MDRZX310B. Calitatea audio nu este la fel de bună, deși au un preț mai mare în comparație cu celelalte. Nu se așează perfect pe cap, sunt puțin incomode și nu mă ajută să simt piesa preferată, așa cum mi-ar plăcea mie. Diferența de preț dintre MDR-V150 și MDRZX310B ajunge undeva pe la 40 de lei, poate și mai mult, în funcție de magazin.

Când mi-am cumpărat primele căști Sony am intrat pe YouTube, întâmplător am dat peste The Smiths și a fost magie adevărată. Nu mai ascultasem până atunci și nici de calitatea Sony nu mai avusesem parte, ce-i drept. Știu doar că începând cu acea după-amiază mi-am spus că numai ascultând The Smiths descoperi real dacă sunt sau nu sunt bune căștile.

x