Și va veni un timp când se va așterne liniștea

Cum ți-ai imaginat totul ?
Frânturi de visuri, aer parfumat, lumină, perfect din orice unghi ai privi ?

Apoi ai căzut. ♡
Ai simțit pericolul, însă tu ești fată curajoasă. Îți arunci sufletul și mintea în foc, doar pentru a găsi noi modalități de a le recupera. Ai știut de la bun început că trebuie să guști din tot, chiar de întâlnești amarul. Şi el face parte din viață, are o mulţime de nuanțe.


Dar parcă nu a durut chiar atât de tare, îți spui acum.
Minți.♡
Doar pentru că a trecut, simți nevoia să minți, experimentând confortul rănii peste care s-a aşternut o palmă de clipe. A durut al naibii de tare.

Ştii ceva ?
Nu mi-e teamă. Dacă într-o dimineaţă aş simţi nevoia să o iau de la capăt, nu aş ezita. Am o scuză, totuşi. Mi-am trimis inima într-o vacanţă prelungită, pe o plajă exotică, exact aşa cum mi le imaginam în copilărie. Bea pina colada şi ascultă o muzică pe care numai ea o înţelege. Aproape numai ea.

Şi va veni un timp când se va aşterne liniştea...

Nu ai închis un capitol. Te-a închis el pe tine. Acum trebuie să găseşti cheia potrivită pentru a deschide uşa. Uite, pe gaura cheii se poate vedea infinitul... Îţi mai place ?
Acum s-a făcut linişte, priveşti eternitatea în ochi. În spatele tău au rămas urmele nebuniei şi dezmățului. Ceva asemănător unei petreceri care a durat exact atât cât a fost nevoie.

Dar am să te rog ceva. Nu-ţi mai fă planuri. Lasă-te uşoară sau... uşor.

Păstrează doar harta şi câteva amintiri. Nu uita destinaţia, chiar de ai plecat puţin pe o potecă ingustă, acolo unde florile, soarele, iarba şi râul se joacă divin în sufletul tău... te rog, nu uita destinaţia.

Acum sunt, în sfârşit, pregătită pentru soare. Un altfel de soare. În liniştea plină de nimic, confortabilă, cu seri reci,  pe care nu am prevăzut-o atât de curând, mă văd şi nu mi-e teamă. Mă privesc în oglinzi imaginare şi zâmbesc. Nu e zâmbetul fericirii, e doar zâmbetul omului care a înţeles şi acceptat focul.

Cu răni se poate zâmbi, se poate trăi, simţi, primi.
Numai că puţin altfel.
Eu sunt "altfel", tu eşti "altfel", dacă am fi toţi "altfel", oare cum ar fi ?